Recunoaşterea martiriului episcopilor BRU care au murit în închisorile comuniste este vestea mult aşteptată pe care a primit-o cu bucurie şi PS Vasile, episcopul Eparhiei Greco-Catolice de Maramureş.

"Am primit-o cu bucurie, pentru că entuziasmul veştii, pe care Sfântul Părinte ne-a dat-o, a cuprins mai multă lume, iar oamenii sunt entuziaşti pentru că vine într-o perioadă în care societatea noastră românească trece printr-o situaţie pronunţată de divizare. Vestea ne propune un nou drum, al conştientizării şi mai mari a faptului că fidelitatea faţă de Dumnezeu şi de BisericaLui este un drum spre fericirea cerească, spre comuniune, un semn pentru lucrarea harului care, în timp, dă roadele sale pentru generaţiile care vin", spune PS Vasile în interviul pentru Radio Maria.

În această cunună a episcopilor martiri, Eparhia Maramureşului îl are pe PS Alexandru Rusu, "unul din cei şapte episcopi care şi-au încheiat viaţa dând o bună mărturie despre speranţa care era în ei, mărturisind, în felul acesta, şi unitatea Bisericii lui Cristos, dar şi fidelitatea faţă de comuniunea cu Sfântul Scaun Apostolic al Romei." Dincolo de biografia vastă aşternută în scris despre fiecare dintre arhierei, trebuie urmărit, cu insistenţă, parcursul luminos al vieţii lor. "De fiecare dată când ne apropiem de persoana PS Alexandru, descoperim noi laturi luminoase ale unui om care cu adevărat şi-a închinat viaţa slujirii Bisericii, o persoană care şi-a adus aportul în ceea ce a însemnat organizarea Eparhiei Maramureşului, nou înfiinţată, în 1930. E foarte important să ne aplecăm mai mult asupra virtuţilor care reies din scrierile care ne-au rămas, pentru că acolo descoperim personalitatea lor. Eu am descoperit, în aceste scrieri, paternitatea sa, o inimă de părinte care vorbeşte clar, dar cu grijă şi condescendenţă faţă de cei pe care îi are în suflet, astfel încât credinţa să fie o hrană pentru toţi. Martirii ne fac să vedem Biserica noastră pe un drum special al ei, iar acest drum este dat de fidelitate; o fidelitate care să fie un drum al unităţii, al mărturisirii nevoii de unitate a Bisericii lui Cristos, un drum care să fie cu deschidere."

"Martirii BRU ne învaţă să fim încrezători în Dumnezeu, să ne abandonăm şi să-L punem pe El pe primul loc în tot ceea ce facem. Pornind, în viaţa noastră, de la iubirea lui Dumnezeu, să avem garanţia că drumul nostru este unul care a fost deja parcurs de El (Cristos) înaintea noastră, ceea ce ne asigură şi nouă punctul de sosire. E foarte important să credem în destinaţia noastră: a ajunge în Împărăţia lui Dumnezeu. Ei ne mai învaţă fidelitatea fiecărei zile. (...) Mai învăţăm de la ei că speranţa niciodată nu înşală şi că speranţa este, de fapt, un izvor de lumină în sufletul omului. E important şi azi să sperăm atunci când privim spre viitor, chiar dacă nu avem toate semnele pozitive care să ne facă să vedem mai mult din ceea ce ne dorim. Prin speranţă să privim viitorul cu încredere, cu acea încredere care ne susţine în această privire dincolo de evenimente, dincolo de timp. Speranţa moare odată cu persoană, dar este dusă mai departe de generaţiile viitoare."