Nu există comentarii încă

Miercurea Cenuşii | Pr. Taloş: „Postul, darul lui Dumnezeu” | Pr. Dîncă: „Asceza nu trebuie înţeleasă schingiuitor. Înseamnă călcarea pe orgoliu”

Biserica Romano-Catolică a intrat în Postul Paştilor. Biserica îşi cheamă credincioşii la postire, pomană, rugăciune, penitenţă şi împăcare cu Dumnezeu. Acum este începutul luptelor spirituale şi acum începe timpul mântuirii. Să ne convertim şi să credem în Evanghelie - este îndemnul din ritul impunerii cenuşii care repetă cuvintele lui Isus din Evanghelia după Marcu şi cu care înaintăm spre Învierea Domnului şi spre învierea noastră. Este cea mai sacră perioadă din an şi cea mai complexă. Pentru o discuţie care să atingă detaliile acestui timp complex, i-am intervievat pe Pr. Lucian Dîncă, clăugăr asumpţionist, şi pe Pr. Marius Taloş, călugăr iezuit.

Pr. Marius Taloş: "Suntem tentaţi să vedem în Miercurea Cenuşii ceea ce ne costă: renunţările, mortificarea,umilirea prin punerea de cenuşă în cap. E cea mai mare pierdere a noastră să ignorăm darul pe care îl primim. Miercurea Cenuşii, în primul rând, exprimă liturgic trădarea omului, dar în acelaşi timp îndurarea lui Dumnezeu. Cenuşa rezultă din ramurile cu care credincioşii, aceeaşi credincioşi, îl primeau pe Mântuitorul cu osanale, în urmă cu an, în Duminica Floriilor. Cu alte cuvinte, cuvintele noastre de laudă, intenţiile cele mai bune, sunt confruntate cu realitatea amarnică a păcatului. Ceea ce adoram se transformă în expresie de trădare şi de îndepărtare. (...) Se vorbeşte mult despre Paradisul pierdut însă Biserica celebrează şi mai mult de atât: ne pregătim să sărbătorim recrearea omului, o realitate şi mai mare decât aceea de la început. Suntem chemaţi să pregătim, în aceste 40 de zile, realitatea mântuitoare prin care moartea lui Dumnezeu devine viaţă pentru om."

Pr. Lucian Dîncă: "Asceza înseamnă călcarea pe propriul sine pentru a merge a-l întâlni pe celuilalt; aşa vedeau Sfinţii Părinţi ai deşertului o refacere a fiinţei create după chipul şi imaginea lui Dumnezeu. (...) Timpul Postului Mare ne conduce spre această transformare interioară cu implicaţii chiar şi exterioare, după cum ne descriu Părinţii. (...) Dumnezeu nu îi cere omului un post de faţadă, ci un post din interior, care are de-a face cu curăţirea inimii. Cel cu inima curată îl va vedea pe Dumnezeu. (...) Sfântul Augustin spunea: revino la inima ta! Drumul de la tine până la Dumnezeu este foarte scurt dacă tu revii la inima ta, pentru că Dumnezeu locuieşte în inima ta."

Postează un comentariu