Moartea este cel mai mare mister care îl frământă pe om. Toţi avem de trecut acest ultim prag al vieţii. Ea naşte spaime şi tresăriri în inima oricui, mai ales a celor care sunt muribunzi, bătrâni, ori care s-au confruntat cu experienţe nefericite ce i-au adus în buza morţii.

Sfinţii Părinţi ne învaţă că e bine să ne gândim la cele de pe urmă ale vieţii, adică la moarte, şi să ne concentrăm toate forţele pentru a trăi o viaţă virtuoasă, astfel încât să privim moartea în speranţa Învierii, ca o trecere lină spre Împărăţia Celui Ce a promis că ne pregăteşte şi nouă loc în ea.

Pr. Lucian Dîncă, călugăr asumpţionist, spune, la Radio Maria, că omul e o creatură prea minunată a lui Dumnezeu ca să fie lăsată pierii. Speranţa omului este croită de credinţa că Dumnezeu l-a creat pentru viaţă, chiar viaţă veşnică. "Dumnezeu ne sădeşte în această lume tocmai pentru a ne pregăti să trăim din fericirea veşnică cu El", spune pr Lucian.