Societatea lui Isus a fost intemeiata de Sf Ignatiu de Loyola. Intemeierea ei a fost aprobata de papa Paul al III-lea cu bula Regimini Militantis Ecclesiae la 27 septembrie 1540. Diferitelor forme de apostolat printre "credincioşi" (predicare, catehizare, misiuni populare şi pastorală sacramentală) se adaugă cel al Exerciţiilor Spirituale şi din 1548 apostolatul educaţiei în şcoli gratuite ceea ce a dus la faptul ca Societatea să-şi asume o formă proprie de Ordin care instruieşte mintea şi spiritul. La cererea autorităţilor civile şi ecleziastice s-au înmulţit colegiile pentru formarea copiilor şi a tinerilor. Şi în misiuni, începând cu 1540, erau angajaţi mulţi iezuiţi, fie în Orient (India, Japonia, China, Insulele Filipine...) fie în cele două Americi. În acea perioadă Francisc Xaveriu părăsea Roma trimis fiind în India şi de atunci, datorită exemplului sau, multi iezuiţi s-au remarcat prin noi metode de evanghelizare care ţineau cont de cultura bogată şi antică a popoarelor. Activitatea apostolică a continuat, s-a dezvoltat şi s-a perfecţionat până în 1773, an în care, din cauza ostilităţilor şi a hotărâtei presiuni a guvernelor burbonice, Papa Clement al XIV-lea semna documentul de suprimare Dominus ac Redemptor. Până în 1814, an în care Societatea lui Isus a fost restabilită de către Papa Pius al VII-lea, Ordinul a supravieţuit datorită acelor puţini iezuiţi care au reuşit să menţină carisma în ciuda vicisitudinilor istorice. Perioada de renaştere a fost lentă şi dificilă; în primul secol al noii vieţi numărul a crescut la 17.000 (1915) mai ales datorită persecuţiilor şi a expulzărilor din diferite naţiuni europene şi latino-americane. Dar a depăşit dublul după o jumătate de secol (36.000 în anul 1965). Dupa aceasta perioada, s-a dezvoltat apostolatul Exerciţiilor Spirituale propuse în noi forme prin durată şi categorii. O altă formă nouă a fost Apostolatul Rugăciunii care a cunoscut o răspândire mondială până la 40 de milioane de înscrieri şi 170 de reviste proprii. O restructurare s-a făcut şi în domeniul învăţământului la toate nivelele, de la şcolile primare până la colegiile universitare, cu studii în filozofie, teologie şi drept canonic, la care s-au adăugat cele de Istoria Bisericii şi Misiologie. O noutate a constituit şi apostolatul mass-mediei, mai ales prin periodice de cultură generală (circa 45). De asemenea, s-a mărit interesul faţă de studiul ştiinţelor cu facultăţi şi institute specializate în ţările de misiune, unde prin diferitele forme pastorale de evanghelizare, de asistenţă socială şi caritativă.

Claudiu Ardelean